shutterstock_314148152

Dacă au o gentuță Vuitton, bravo ție, însă azi trebșoara asta nu mai înseamnă lux. Orice rusoaică bogată se poate lăuda și cu 10 gentuțe. Dar ce mai e lux azi? Resursă rară? Arta? Un Damien Hirst pe raft sau o diplomă de la o facultate elitistă?

Artă, diamante, călătorii exotice, palate… unele lucruri nu se demodează niciodată. Altele da. Sau apar noi şi noi lucruri de dorit. În ziua de azi, marcată de o mare şi rapidă transformare, cea a conectivităţii generalizate, prin Internet (şi în sens şi mai larg, de revoluţia tehnologică) a fi bogat capătă noi şi noi forme. Care? Ce anume mai consumă oamenii ca să se simtă importanţi? Aleargă după diamante? Desigur. După case minunate şi avioane private? Fără îndoială. Luxul este o industrie ce prosperă la vreme de criză. De ce? Clasa de mijloc a fost cea mai lovită, spun specialiştii, clasa bogată a devenit şi mai şi.

Piaţa de artă, de exemplu, nu cunoaşte recesiunea. Arta e acel gen de posesiune materială care te face să pari şi cultivat şi rafinat în ochii grupului social. Status good. Nu doar bogat, căci a fi bogat nu înseamnă azi mare lucru. Nu doar plin de bani ci plin de cultură, de capital social. Capitalul cultural e şi mai important. Tablourile scumpe sunt aşa numitele „bunuri poziţionale” (pe lângă yacht, casă pe Riviera Franceză, etc.; dar pe acestea încep să le cumpere en gros miliardarii ruşi, ceea ce schimbă percepţia asupra valorii lor…) Arta e ceea ce cumpără oamenii foarte bogaţi. As simple as that. Charles Saatchi, mare galerist şi poate cel mai mare colecţionar de artă din ultimul secol, a achiziţionat un rechin împăiat, conceput de artistul britanic Damien Hirst. A plătit pentru el 12 milioane de dolari. În artă preţurile nu merg niciodată în jos.

Plutocrația nu mai e definită de bani

Chrystia Freeland este jurnalistă cu experienţă vastă în domeniul financiar. Ea a scris pentru Reuters, „Financial Times”, „Economist” sau „Washington Post”. Freeland studiază comportamentul celor bogaţi. În cartea „Plutocraţii. Ascensiunea noilor superbogaţi ai lumii şi declinul tuturor celorlalţi” (Polirom, 2013) autoarea inventariază noile mărci ale statutului în clasa superbogaţilor de azi.

Prima ar fi diploma. Ea vede născându-se „un grup social de elită pentru care originea MBA-ului contează mai mult decât naţionalitatea.“ A avea un doctorat la Harvard este azi mai prestigios decât apartamentul din Londra, New York, etc., indiferent de vederea de la balcon. Ce altceva?

Filantropia. La ora când bogăţia a fost atinsă, e cool să construieşti ceva bun în lume. Cei mai bogaţi cetăţeni ai planetei sunt şi preşedinţi de fundaţii filantropice care donează în dreapta şi în stânga. Să ai bani şi să îi păstrezi pentru tine e deja de prost gust.

Geniul. Da, nici aici banii nu prea pot cumpăra cine ştie ce. Îl ai sau nu. Este vorba de genialitatea creativă, de forţa de a impune pe piaţă un produs care face istorie. În Silicon Valley trăieşte această aristocraţie tehnologică ce dă senzaţia de elită de neatins: mai mult decât bani – pe care Zuckerberg &Co. îi fac aşa de simplu – o ebuliţie creativă fără margini, elită a inteligenţei. Nici asta nu poate fi cumpărată cu petrodolari. Geniul uman devine noua marcă a luxului.

 Tehnologia și luxuria

Joel Mokyr, economist la Universitatea din NY, expert în inovaţii tehnologice, explică: „rata de schimbare tehnologică este mai rapidă decât a fost vreodată şi se deplasează din sector în sector. Probabil se va extinde exponenţial. Ca indivizi, devenim mai deştepţi iar societatea în ansamblul ei cumulează din ce în ce mai multă cunoaştere…“ Ce grozav! (Mă rog, eu nu aș fi de acord, sunt și multe downsides la profresul tehnic nereglementat legal; dacă nu privim cu relaxare clonarea umană ar trebui să fim la fel de circumspecți când vine vorba despre avanstul fără limită al roboților pe piața muncii).

Celebritatea. Internetul poate genera vedete oricând, măreşte exponenţial dimensiunea oricărei pieţe de desfacere, mai ales pentru produse creative. Muzica de exemplu. Are şi un nume: „efectul de superstar“ – comunicare ieftină şi eficientă a permis câtorva artişti să cunoasă celebritatea mondială mai rapid şi la o scară nemaivăzută. Este foarte vizibil acest efect în divertisment şi ştiinţă. Mă rog, ceva mai puțin vizibil, pentru că știința nu e așa de populară ca Lady Gaga.

 Dincolo de aceste noutăţi în materie de ce „ce merită să-ţi doreşti”, mai sunt şi lucrurile etern frumoase. Coco Chanel a lăsat o vorbă înţeleaptă: „cele mai bune lucruri din viaţă sunt gratis. Următoarele pe listă sunt foarte scumpe.” Hell yes!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

17 + twelve =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>