marius clonaru

Marius Clonaru a lucrat vreo 10 ani prin bănci. Știe care-i treaba cu creditele și banii. Sătul să vadă cum băncile își duc mușteriii cu preșul (și cum aceștia abia așteaptă să fie duși), a trecut în tabăra cealaltă. Este consilier financiar pentru cei care vor să ia credite, să-și supravegheze atent finanțele, etc. Spune că românii sunt analfabeți financiar și economic și asta nu are cum să-i ajute.

(pe Marius îl găsiți la: 0726020898)

 

Ce înseamă să ai educație financiară?

Înseamnă organizare, să anticipezi anumite lucruri. Practic, să minimalizezi riscurile și să fii organizat, să fii un bun gospodar la banilor tăi.

Si cum poți fi bun gospodar din punct de vedere financiar?

Făcând pași simpli, fără să te aventurezi. Sau să te aventurezi și să apeși accelerația, dar numai atunci când poți face asta. Să fii prudent când trebuie, cum ar fi vremurile de azi. Educația financiară nu e pentru speculanți sau cei care dau „tunuri“. Acei oameni au mentalitate de gambleri. Pot câștiga dar și pierde foarte repede totul, și își asumă asta. Omul obișnuit trebuie să aibă cumpătare. Așa nimeni nu pierde. Dacă faci pașii potriviți la momentul potrivit fără să te aștepți să câștigi peste noapte peste 50% din ce ai investit, nimeni nu pierde.

Dacă vrei să faci un credit cum alegi banca? Și pentru ce merită să faci credite?

Înainte de a face un credit trebuie să te gândești pentru ce-ți trebuie banii. Dacă vrei să iei o locuință, e bine să găsești o bancă dispusă la un împrumut pe termen lung. Și banii să nu fie scumpi. Adică dobânzile să fie mari. Dacă vorbim de anii 2005-2009 și de cei care luau atunci credit (deși bâlciul s-a cam terminat în 2008) banii erau foarte scumpi. Dădeau înapoi cu dobândă mare. Bani scumpi însemană o medie de 10% la credite de nevoie personale. La imobiliare 7-8 % pe an înseamnă bani scumpi. Ideal ar fi ca la nevoi personale media să fie undeva la 5%, și la cele ipotecare să fie 3-3,5%. Azi imobiliarul are o medie de 5%. Deci destul de scump. Dar față de anii pomeniți, s-a înjumătățit.

Pentru ce merită să faci credit și pentru ce nu?

Eu nu aș face niciodată pentru o mașină nouă. Pentru că mașina, în 3-4 ani pierde cam 30-35% din valoare, dar creditul nu scade. Ideal ar fi să împrumuți bani ieftini, să câștigi cât să achiți ratele, dar ratele să nu-ți perturbe stilul de viață. Dacă câștigi 1000 de euro pe lună, și dacă ai credit auto, mai trebuie să și trăiești din ceva, și vezi că mare lucru nu rămâne. Mai pune cheltuielile cu mașina, care nu sunt neglijabile. Pentru o mașină nouă nu aș face împrumut la bancă. Leasing, da. Când nu mai poți plăti, întorci mașina și gata. Leasingul e o închiriere. Mai scumpă, dar nu rămâi cu o datorie.

Cum negociezi un apartament și în funcție de ce îl alegi?

Pentru cine vrea să facă aceasă investiție nu sunt mult oferte. Sunt oferte de tip „La Dracu în Praznic Residence“ sau apartamentele vechi, legate de infrastructură. Cele noi, care sunt în zone semicentrale legate de infrastructură (școli, parcuri, grădințe, mall, etc) sunt scumpe. Dar degeaba ai un apartament frumos sau o casă pe pământ la Corbeanca, dacă ai un copil și trebuie să-l aduci în București la școală. Vei avea cheltuieli cu mașina, timpul pierdut pe drum, banzina, etc. Toate astea costă timp și bani.

Eu recomand oamenilor să-și găsească apartamente în zone semicentrale, legate bine la infrastructură. Cu metrou, cu școală, cu magazine, etc., totul la 10 minute de mers pe jos.

Blocuri noi sau vechi?

Dacă vorbim de finisaje, aș opta pentru cele noi. Sunt mai spațioase, mai bine gândite, mai fățuite, dar încă nu avem certitudinea că sunt făcute ca la carte. Vedem doar un produs ambalat, când desfacem ambalajul putea vedea că nu e conform cu standardul. Fier-beton sau ciment mai puțin, etc., etc.

Blocurile vechi, deși sunt cam la același preț cu cele noi, deseori chiar mai scumpe, au trecut proba timpului. Au trecut 30-40 de ani de comunism și ele au probleme doar cu tencuiala, care se rezolvă. Eu personal aș opta pentru blocuri vechi de 3-4 etaje bine plasate în oraș.

De ce e necesară consilierea financiară când iei o decizie? Sau de ce vedem dezastre financiare în jur, oameni împovărați de rate, etc.?

Oameni care câștigau până în 2008 în jur de 1500 euro la salariu au gândit că vor câștiga minim dublu. Dar au pierdut slujbele. Când au câștigat așa sume, au contractat credite foarte scumpe, pe care azi nu le pot duce. Este bine deci să calculezi bine întotdeauna și să pui răul înainte. Să vezi dacă te bagi la ceva ce poți duce. E simplu să zici că vei câștiga 20 000 de euro pe an și apoi dă firma faliment, și nu îi mai câștigi nici pe cei pe care îi aveai înaite de credit.

Și un consilier ce face?

Te ajută să fii ponderat. Te sfătuiește cu privire la cea mai bună variantă pentru tine. Îți spune să nu fii gambler. Să nu te aventurezi. Un consilier îți poate spune costurile asunse la credite, la leasinguri. Cei din bănci și societățile de leasing au ceva de vânzare, da? Credite, adică. Și când vinzi ceva, vrei să faci profit. De exemplu nimeni nu le-a spus celor care s-au împrumutat în franci elvețieni, că francul elvețian era menținut artificial de Banca Elveției la cursul acela scăzut. Când nu a mai fost menținut la cursul din 2008, el a început să se aprecieze foarte mult, și oamenii s-au dus de la simplu la dublu cu ratele! Dacă atunci cineva le spunea că francul e ținut artificial la curs minim, luau altă decizie. Guvernatorul Isărescu spunea și el: „Nu vă împrumutați în monede exotice, – exotic nu înseamnă bhat-ul thailandez sau moneda din Barbados – împrumutați-vă în ce sunteți plătiți, sau cel mult în euro“. Dacă ai fi plătit în franci elvețieni, poți să te împrumuți în acea monedă. Dar câți sunt plătiți în franci?

Alte exemple de greșeli financiare?

Comportamentul din timpul bulei imobiliare. Într-un oraș ca Bucureștiul, care crește constant, cu 2-3 % pe an, da, merită investit. În București se investesc anual 1 miliard de euro numai bani privați! Nu mai vorbesc acum de investițiile statului. Deci crește, și merită să investești în locuințe în București. Cum era Pipera acum 20 ani și cum e acum? Cum era Semănătoarea acum 10 ani și cum e acum? Toate clădirile de birouri și supermarketurile sunt cu bani privați. Azi, când vorbim, prețul de achiziție al unui imobil ar trebui să fie cam de 1000 euro metrul pătrat construit. Din punctul meu de vedere, acesta e un preț corect, București e un oraș european totuși, capitală. Ce trece peste mia de euro e mult. Poate că în Ferentari dai 700 euro/m2 și în Romană dai 1500 euro/m2, dacă facem media ajungem la o mie și un pic) și e bine să nu sărim de această mie pe m2 când cumpărăm ceva. Dar oamenii au cumpărat până în 2008 mult prea de scump.

Se știa că e bulă imobiliară?

Toată lumea știa. Oamenii au continuat să se împrumute, în goană. Dar a venit criza subprime-ului în SUA, cu efect de domino în toată lumea, banii au devenit foarte scumpi, nu s-a mai construit nimic, până s-a repornit economia, lent, au fost 7 ani. În acești ani ei au fost nevoiți să plătească credite luate până în 2008. Cine să îi salveze? De aia e bună educația financiară și, la rigoare, consilierea. Au fost atrași capcană, până la urmă nicio bancă nu i-a forțat să ia creditele acelea. Băncile au de vândut un produs, bun sau prost, nu vorbim de asta acum: creditul. Dar tu ești liber să iei un credit sau nu…

Puțină lume știe că băncile, când împrumută niște bani, în costul acelui credit pe care îl iei tu, introduc și asigurarea. Banca respectivă se asigură la o societate mare de asigurare, care de obicei nu e în România, că X nu va rambursa creditul. Și atunci ele nu pierd foarte mulți bani, precum se jelesc. Societățile de asugurări pierd bani, da. Dar băncile foarte greu dau faliment. Se împrumută de la banca mamă cu 0,1% pe an și vând apoi credite cu 5% aici. La fiecare euro vândut în România ele câștigă minim 5 cenți după toate cheltuielile (cu infrastructura bancară, IT, salarii, taxe, impozite).

Alte greșeli ce pot fi prevenite?

Dorința nebună de a avea totul. Casă, mașină, excursii… Românii nu au răbdare, nu pricep că aceste lucruri se fac cu răbdare și că măsori de 10 ori și tai odată. Nefiind antrenați cultural așa, ei vor totul repede.

Dar vorbim despre un popor care, sub comunism, nu avea nevoie să se educe financiar… Apoi, în programa de liceu avem numai în clasa XI-a curs de economie și acolo nu învățăm prea multe despre finanțe proprii.

Păi românii să întrebe atunci un cetățean din nordul Europei: „voi cum vă împrumutați?“ Vor afla că nu își schimbă mașina odată la 6 ani sau calculatorul la 3 ani. Vor afla că ei păstrează și repară. Consumul nu e atât de asuduu. O bicicletă îl ține pe olandez și 20 de ani. Nu sunt așa de fraieri să creadă mesajele de marketing. Cum că, dacă nu ai ultimul model de telefon, nu ești nimic. Ei nu cred asta, au depășit faza.

Americanii în schimb consumă altfel. Asiduu.

Da, dar la ei economia se bazează major pe consum. Vorbim de SUA care sunt foarte puternice. În plus, majoritatea americanilor sunt plătiți săptămânal, au sâmbăta și dumincia zile de cheltuială și astfel se raportează altfel la bani, pe termen scurt.

Dacă ar fi fost plătiți ca în Europa, de 2 ori pe lună, ar drămui mai bine banii, în SUA însă sunt plătiți de 4-5 ori în lună. Dacă am terminat miercuri banii, luni iau banii și îi cheltuiesc. Iar sumele din SUA nu se compară cu ce e aici. Un american mediu câștigă 37 000 de dolari pe an, după taxe. Cam peste 3000 de dolari pe lună. Deci cam 100 de dolari pe zi. În Europa nu ai astfel de câștiguri, după taxe, mă refer. Vorbim, desigur, de clasa medie. Un italian câștigă în jur de 50 euro după taxe. Un francez 65-79, un neamț 70-75. Dar nici unul nu face suta pe zi. Vorbim de medie, da? La Londra avem oameni care fac și 100 000 pounds pe săptămână. Dar media înseamnă și Liverpool, și Plymouth, Sounthampton.

Mai spune-mi de erori.

Mă face sceptic tendința oamenilor de a se supraaprecia ca persoane, ca nivel de inteligență. Au zis „lasă-mă că mă descurc eu fără să am un plan“. La noi sunt mulți kamikaze financiari, gambleri. Și de cele mai multe ori nu le iese. Dacă un occidental ia un credit, se gândește că e posibil să piardă jobul. Ia credit dacă știe 100% că dă banii înapoi. Sunt puține cazuri de împrumutați cu 10 -15000 euro pentru nevoi personale, care să nu îi dea înapoi. Aici, cei care au luat suma asta, o considera un fel de cadou de la bancă…

Ce altceva?

Nu știu cum să folosească instrumentele financiare. Cardul, de pildă. Majoritatea sunt platiți azi pe card. În loc să îl folosească drept instrument, ei merg la bacomat, extrag tot numerarul și se duc la Carrefour și platesc cash, când ar putea plăti cu cardul, scăpând de două comisioane.

Care crezi ca sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le știe? The basics, ca să poată spune că sunt alfabetizați financiar.

Că trebuie să aiba cumpătare și chibzuință. Să nu se angreneze în cheltuieli mari, nu toți sunt oameni de afaceri, să știe să riște. Să fie gospodari cu banii, nu există căștiguri rapide și facile. Alea sunt ale profesioniștilor. Omul de rând nu reușește cu așa ceva. E bine să meargă prudent pe gheața subțire. Trebuie să mai știe cât costă un credit, dacă și-l permite, dacă este sub 5% ăla e un credit ok, pe care îl va da înapoi, dacă e la peste 10% e un credit scump. Să înțeleagă ce e un produsbancar scump, unul mediu, ce este ieftin. Să se gândească dacă realmente are nevoie de banii respectivi ca să schimbe mașina sau canapeaua, care era veche…

Când lumea imprumută de obicei în prima săptămână e nuntă, apoi pentru următorii 5 ani e doliu. Eu nu cred ca e necesar să schimbi televizorul la 5 ani, sau frigiderul al fel, sau în 2 ani să vezi toată Europa. O poți vedea și în 10 ani, tot acolo e.

Cum ai educa un copil despre bani astfel încât să crească educat?

Să cumpere produse numai dacă e sigur că poate plăti. Să înțelegă ce e dobânda. Să cumpere numai și numai ce are nevoie. Publicitarii sunt bine pragătiți însă să-ți inducă false nevoi. Telefonul, de exemplu: sunt bine pregătiți să te faca să simți complexul de inferioritate și să te convingă că trebuie să cumperi… next level.

Nu vă sfătuiesc să renunțați să mai cumpărați… doar să fiți cumpătați. Dacă ești cumpătat, nu ai probleme. Poate suna nespectaculoas, dar e de bun simț. Nu îți trebuie multe MBA-uri sau cărți ca să-ți fie bine financiar.

Exista o rețetă de îmbogățire sigură? Nu rapidă, ci în timp.

Depinde de ce riscuri îți asumi. Orice afacere are un risc, orice antreprenor face un business plan, scrie ce s-ar putea întâmpla dacă acea afacere nu merge.

În ce domeniu merită să investești și să ai șanse mai mari să faci profit?

Teren agricol. Pentru că terenurile sunt resursă finită. Nu se înmulțesc. Dacă ai 10 000 metri pătrați, cu ăia rămâi, criză, necriză. Prețurile pot oscila, el, fizic, e tot acolo. Crizele vin și pleacă, economiile, mai greu sau nu, se refac. Așadar, investiți în resurse finite.

Dacă ai 2000 de euro merită investiți pe piața de capital? De la cât în sus poți investi pe piața de capital?

Eu zic de la 20 000 în sus. Dar mai bine cu aștia 2000 ai tăi ai face un mic business de prestări servicii – cizmar, bucătar, etc. Piața de capital e volatilă. Ce câștigi azi pierzi mâine foarte ușor. Mai bine mergi la cazino la păcănele… măcar te distrezi.

Totuși, americanii fac bani din asta…

Nu doar din asta. Fac și din jocul pe piețele de capital. Și depinde și despre ce americani vorbim, marea majoritate nu sunt cu nimic deosebiți de români, habar nu au de Wall Street. Muncesc onest, încasează cecul, fac socoteli, drămuiesc banii, foarte puțini sunt riscangii. Adevărat, ei au o cultură a antreprenoriatului, dar nu rup piața de capital, fac mici afaceri. În vestul Europei și SUA se apreciază mai mult munca cinstită decât aici. Eu am lucrat și în SUA, și la Londra și în Italia și știu care e raportarea lor la muncă și bani. Și ei nu cred în îmbogățiri, în pofida a ceea ce vedem la TV. America e plină de mecanici auto, brutari, medici, etc. Prea puțini se duc pe bursă, mai ales cei care au mulți bani. Dacă fac un mic profit, îl reinvestesc, își consolidează afacerea. Mai angajează un om, crește și profitul, mai greu, dar merge. Așadar eu sunt adeptul unei creșteri prudente și sigure. Cine vrea să meargă repede-repede spre profit riscă mult.

Pe Marius Clonaru îl găsiți la: 0726020898

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 × 3 =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>