creativity_and_innovation_by_a4ateeq-d4fq9jv

Alain Cardon este MCC (“Master Certified Coach” în cadrul International Coach Federation). Are licenta in  Ştiinţe Sociale şi etnologie, la Macalester College, Minnesota, SUA. L-am intervievat despre afaceri, decizii, felul cum oamenii gândesc (sau nu) outside the box. Cât sunt oamenii de afaceri de creativi, de fapt?

 

IULIANA ALEXA: Ce înseamnă, din perspectiva dvs. de coach, creativitatea pe terenul afacerilor?

ALAIN CARDON: Există două feluri de a răspunde la întrebare: clientul, cum poate fi el creativ, cum se poate descurca? Aoi e creativitatea mea de coach, de a-i ajuta pe oameni să fie mai creativi, să se descurce, să gândească altfel. Din acest punct de vedere meseria de coach este una foarte creativă. Este o meserie care cere diferite competențe, stimulează schimbarea de paradigmă și de perspectivă… Choachingul este în sine o meserie care stimulează creativitatea. Când clientul ajunge la rezultate bune în activitatea sa, înseamnă că am aplicat niște tehnici de creativitate care au dus la succes. Am clienți care adesea sunt interesați de reflecția diferită dar în trecerea la act ei fac aceleași lucruri.

I.A. Thinking outside the box?

ALAIN CARDON: Da, deși e doar gândire, nu și acțiune… Este dificil să gândești diferit. Nu știu dacă e așa de diferit. Pentru cei care o fac în mod curent poate că este simplu. Este mai degrabă o chestiune de antrenament. Există moduri de a acționa și de a funcționa care devin obiceiuri. Un obicei poate fi acela de a funcționa într-o manieră creativă. Asta poate deveni un fapt curent. Este vorba de a gândi și reflecta asupra lucrurilor într-o maneiră diferită, și de a te amuza făcând asta. Încetul cu încetul, acest fapt devine un comportament de zi cu zi. Dacă vorbim de degenerarea creierului de exemplu… E rezultatul folosirii acelorași neuroni, fără excepție, a executării acelorași sarcini. Or creierul acționează și el ca un mușchi. Se atrofiază dacă folosești numai o parte a musculaturii. Neuronii nefolosiți se degradează, dispar. Creativitatea este, până la urmă, o chestiune de neuroplasticitate: să poți crea noi sinapse, să te amuzi făcând acest lucru, să poți privi lucrurile altfel, să le experimentezi diferit și să încerci noi comportamente. Pentru a continua să fii suplu și deschis către noutate. Vedem mulți oameni care fac asta ușor și simplu, precum vedem pe mulți care nu reușesc să iasă din schemele lor de gândire. Sunt schemele lor de gândire repetitive, similare…

 

I.A. Și dvs puteți antrena această abilitate de a gândi …outside the box?

 

ALAIN CARDON: Da, cred, dacă nu aș crede poate că toată această idee de training nu ar avea nici un sens. Dacă facem traininguri în domenii diferite asta înseamnă că s-a dovedit deja că oamenii pot învăța. Ideea este cum îi înveți, cum îi deprizi să facă acest lucru, desigur. Sunt mulți care cred că “a învăța” înseamnă “a înțelege”. Putem înțelege ce trebuie să facem pentru a înota, să dăm din mâini într-un anumit fel, dar nu vom învăța să înotăm dacă nu vom practica puțin câte puțin. Putem, de la un punct încolo, să și scriem o carte despre natație, dar asta nu înseamnă că vom ști să înotăm. Pentru a învăța să înotăm trebuie să tot exersăm. E foarte simplu. Cum spuneam, există oameni care cred că a învăța înseamnă a înțelege. Este un tip de învățare intelectuală, desigur. Dar nu înseamnă că poți să …apuci acea știință. Fiul meu îmi spune cum să fac ceva pe calculator, înțeleg, dar încă nu pot să fac eu singur, trebuie să exersez. Fac o dată, de două ori, apoi îmi amintesc cum se face, nu? Cred că mulți oameni azi nu mai tpiu să învețe, în sensul de a crea noi scheme sau lucruri noi. Învățare în sens de creație… îi fac ceva într-un fel anume apoi, o dată cu timpul, sunt convinși că este singura realitate posibilă. Singura manieră de a executa ceva. Dacă mergi ani de zile la același loc de muncă, dacă o iei pe același drum sau te duci să mănânci la același restaurant.. e mai dificil să dezvolți creativitatea la astfel de personaje. Întrebarea este: ce capacitate de schimbare au acești oameni? Sunt cei care nu își imaginează că nu își pot părăsi locul de muncă, țara, orașul… Eventual pentru a crea altceva, nu neapărat pentru a distruge ceea ce ai. Pentru ei, a se opri, înseamnă a face praf totul, a o lua de la zero. Dar ei nu văd că este și o oportunitate de a crea ceva nou, nu? Deci vorbim despre creativitate, însă eu o văd ca pe o chestiune filozofică, de viață, în general. Sigur că se pune problema și în afaceri.

 

I.A. Există exerciții care pot facilita o manieră de a gândi diferită?

 

ALAIN CARDON: Cred că este o chestiune de practică. Fă asta în loc să faci asta. Timp de o jumătate de oră. Este un proces de rodaj. Dacă nu rodați noul stil de lucru o perioadă suficientă pentru a vă obișnui, va părea bizar, dar dacă o faceți, după un anumit timp, devine posibil. Devin naturale, inconștiente. A dezvolta noi maniere de lucru în mod conștient este o chestiune de rodaj. Creierul poate face lucruri uimitoare, cu condiția să îl antrenezi, să îl rodezi. Dr dacă nu îl antrenezi să facă acel lucru, informația respecivă rămâne doar la nivel conceptual, o idee. Mă întrebați dacă există exerciții de creativitate… Vă sfătuiesc să opriți pe cineva pe stradă și să îi cereți să emită o idee creativă. Veți vedea că are vreo 50. Oamenii sunt natural creativi. Dacă îi cereți unui angajat al unui hotel idei despre cum se poate îmbunătăți funcționarea hotelului, va veni cu idei formidabile. Toată lumea are idei, e destul de simplu. Este funcționarea principală a omului aceea de a fi creativ, cel puțin la nivel conceptul, ideatic. Marea diferență este între cei care doar gândesc și cei care aplică ceea ce gândesc. Cei care se întreabă “cum să pun eu în act ideile acestea”? Ei sunt cei care fac mai mult decât să viseze. Sunt oameni care cred că a fi creativ înseamnă să gândești lucruri originale. Dar asta e ușor…

I.A. Găsiți că este simplu?!

ALAIN CARDON: Bineînțeles. Poate că vă imaginați și visați următorul dvs. roman sau carte de interviuri. Poate vă vă puteți descrie povestea de familie și să adăugați elemente din alte povești de familie. Dar cei mai mulți nu știu să ia stiloul în mână și să scrie pur și simplu. Asta înseamnă să scrii un roman, nu să visezi la el. Este uimitor cât de puțini înțeleg diferența dintre noțiunea de creativitate și faptul efectiv de a crea ceva.

 I.A. Iar dvs., în calitate de coach, antrenați capacitatea aceasta practică de a da naștere la ceva?

ALAIN CARDON: Da, așa aș zice. Coaching-ul, în filozofia sa, nu are sens decât dacă îl însoțim pe client în obținerea de rezultate practice, măsurabile. Nu în visele sale, ci în punerea lor în practică. Unii spun că atunci cînd au înțeles lucrurile altfel, au văzut alt punct de vedere, sunt foarte mulțumiți. Dar asta nu e totul! Nu este vorba despre a vedea lucrurile altfel ci de a le pune în practică, de a acționa. Punerea în practică este momentul în care mulți nu mai reușesc… Nu au continuitate, nu au răbdare, trec la altceva. În România am întâlnit următoarea situație: oameni care se denumeau “antreprenori”, care erau foarte creativi, adică aveau câte o idee în fiecare lună! Ei trec la altceva în fiecare lună, sunt creativi în toate domeniile conexe și în fiecare lună în altceva… Dar ei nu termină nimic! Dacă s-ar fi ocupat constant de ceva ar fi devenit profesioniști și ar fi dus la capăt acele proiecte. S-a făcut unul la un moemnt dat antreprenor în imobiliare, și-a luat plasă, apoi a venit să învețe coaching. De la coaching s-a dus către învățământ, etc., etc. Dar nu fac oamenii aștia aproape nimic solid. Nu fac nimic cum trebuie. Și ei numesc asta creativitate, sau a fi creativ. Dar de fapt înseamnă a fi un visător fără speranță. Așadar a fi creativ, cred eu, înseamnă să găsești mijloacele de a duce la capăt ceva, de a face lucrurile să meargă. Nu doar ideea e cea care contează. Și francezii, concetățenii mei, se consideră foarte creativi. Dar și printre cei există geniali care nu duc nimic la bun sfârșit. Sau nu văd utilitatea dincolo de un anumit punct. Cred că este o caracteristică a latinilor, în general. Avioanele Concorde, de exemplu. Sunt și printre francezi mulți artiști, dar a fi artist este o dimensiune mai specială a creativității, un artist are mereu nevoie de cineva care să îl ajute să concretizeze lucrurile, pentru că el nu este în mod natural concret. Dar să fim sinceri, ceea ce face o idee să fie rentabilă este concretizarea sa. Ca să dau un exemplu personal, cred că activitatea mea de coach a devenit mai performantă în abordarea mea sistemică printr-o perpetuă rafinare alături de clienții pe care i-am avut. Dar subliniez: nu a fost o căutare intelectuală ci una practică și pragmatică, alături de clienții mei. Și așa am dezvoltat un domeniu de coaching atât de precis. Dar este vorba despre creativitate aplicată.

I.A. Dar despre succes ce credeți? Se traduce el mereu în bani?

ALAIN CARDON: Nu, nu cred ca e vorba numai de bani. Sau e vorba numai într-o anumită măsură. Măsura cea mai comună după care judecăm lucrurile sunt banii, profitul. Dacă faceți ceva de calitate extraordinară, asta are valoare și puteți vinde asta la un preț mai mare decât dacă ar fi avut o calitate mediocră. Dar calitatea este măsurabilă și altfel: e plăcerea lucrului bine făcut, este bucuria rezultatului pozitiv… Mulți cred că banii sunt un obiectiv, dar nu trebuie să fie un obiectiv… Obiectul este să faci ceva de calitate, care să fie durabil, care aduce ceva în plus care îi ajută pe ceilalți să se dezvolte. Pentru mine asta e cel mai important: să mă dezvolt și să-i ajut și pe alții să se dezvolte. De fapt, cele două sunt legate: cu cât sunt eu mai rafinat profesional, cu atât îi pot influența mai bine pe ceilalți și cu cât ceilalți sunt mai buni în domeniul lor cu atât experiența interacțiunii dintre noi va fi mai utilă mie. Și dacă fac foarte bine ceea ce fac, atunci oamenii vor recunoaște acest lucru și în schimb mă vor recompensa cu bani. Dar banii nu trebuie să fie un obiectiv ci sunt doar un rezultat care apare atunci când facem foarte, foarte bine ceva anume. Cunosc în România o persoană care confecționează păpuși, și fiecare păpușă este unică. Sunt vedete de la Hollywood care îi cumpără creațiile cu zeci de mii de euro. Așadar, atunci când ești bun, mai devreme sau mai târziu ajungi să joci într-o ligă mare. E o chestiune de timp, de cercetare și de practică.

 

I.A. A fi creativ înseamnă să gândești altfel? să zicem… paralogic?

 

ALAIN CARDON: Dacă am un client care este extrem de logic, îi voi sparge cadrele logice. Am avut un astfel de client, care a cerut o sesiune de coaching pentru o decizie în care ezita. Mi-a povestit despre ce este vorba și i-am spus că ne vor fi necesare aproximativ patru ședințe. El a rămas uimit, pentru că el știa că durează mai mult, cinci-șase luni. A insistat și i-am spus că putem începe cu acest patru ședințe și dacă mai sunt necesare, mai facem. Mi-a spus că nu știe ce să facă la compania pe care o conduce, care nu mai aducea profit, trebuia să dea oameni afară. L-am ascultat și i-am spus că mi se pare că știe perfect ce are de făcut, doar că nu are chef să facă față și consecințelor deciziei sale. Mi-a spus că am dreptate. Că de fapt are nevoie de un plan de acțiune pentru a face față consecințelor, dar că el nu are o problemă legată de acțiune ci știe perfect ce are de făcut. Am lucrat mai mult pe punerea în practică a deciziei. În trei ședințe am terminat ce aveam de lucru cu el. Apoi au fost și niște coincidențe, asistenta sa, cea care îl însoțise în carieră timp de 15 ani l-a anunțat că ar dori să se pensioneze. I-am spus că iată, lucrurile se aranjează cumva de la sine și că femeia aceea, care îi fusese ca o mamă, acum îl învăța să se relaxeze. Pentru el era o problemă că asistenta pleca, dar de fapt era o soluție. Îi transmitea că e pregătită și că el era cel care nu vedea că era momentul să lase lucrurile să se încheie. Atunci când a văzut acest fapt ca pe o soluție și nu ca pe o problemă s-a liniștit. Uneori în coaching vezi asta: oamenii știu foarte bine ce au de făcut dar apelează la un coach pentru a reuși să amâne ceea ce este evident că trebuie făcut imediat. De aceea se spune că coachingul este o abordare elegantă și nu una de expert. Cel mai adesea e un fapt intuitiv și prea puțin mental, acea soluție pe care clientul așteaptă să o găsească alături de tine. Nu prea poți sistematiza nimic în coaching, nu există doi clienți identici sau două situații asemănătoare. E mai degrabă o mișcare în derulare, de unde nevoia de suplețe… În sensul acesta, meseria mea este foarte creativă.

 

I.A. Deci nu ați putea sistematiza ceea ce faceți într-o teorie?

ALAIN CARDON: Ba da, poate că da. Dar ar fi o listă cu ceea ce NU trebuie să faci. Să luăm un exemplu: într-o companie, de obicei factorul care împiedică cel mai mult creativitatea este conducerea. Ei sunt acolo sus, ei vor să controleze, să aibă vizibilitate în viitor, să fie stabili. Și cer coaching. Și întreabă de ce oamenii sunt demotivați. Asta pentru că există proceduri peste tot. Se umplu hârtiile de cifre și asta dă tuturor iluzia controlului. De la un punct încolo oamenii nu mai sunt motivați să facă ceva, dar sunt atașați de structura lor de muncă. Este un stil de lucru care vine din Franța sau din Statele Unite și care se impune de la nivel central peste tot. În unele locuri oamenii nu fac altceva decât preiau ce se decide la nivel central sau fac prezentări în Power Point pentru a explica ce au făcut în ultima lună. Acesta este defectul organizațiilor verticale. Și managerii mă întreabă de ce oamenii sunt demotivați. Iar eu le spun că ei sunt în continuare motivați, dar că trebuie eliberați. “A delega” vine de la “legatur”, “a delega” înseamnă “a dezlega” oamenii. A-i detașa. Dacă le spui “asta nu este posibil, se face numai așa”, atunci așa vor face, fără tragere de inimă. Oare de ce tratăm oamenii ca pe niște idioți care nu știu ce să facă? Ei trebuie dezlegați, detașați. Și atunci oamenii vor recăpăta controlul și vor deveni implicit mai creativi. Pentru că în prezent, în marea majoritate a companiilor, problema este ceea ce vine de sus.

I.A. Dvs. vă considerați creativ? J

ALAIN CARDON: Mi se spune adesea că sunt creativ. Dar ceea ce remarc eu de fapt… sunt maniere de a fi creativ foarte diferite. Eu, personal, gândesc foarte mult prin intermediul analogiei. Nu citesc cărți de coaching, de management, găsesc că sunt aberante. Citesc însă cărți din domenii care aparent nu au legătură: biologie, fizică, mecanică cuantică, zoologie. Și mereu găsesc ceva care mă suprinde și fac analogii cu meseria mea, cu traiectoria mea de viață. De fiecare dată când un client îmi pune o problemă, eu reflectez pe marginea ei… Reflecția prin metaforă, prin analogie și înțelegere a formei. Pentru că cel mai adesea, conținutul nu este important ci forma în care acest conținut este prezentată. Și oamenii îmi spun că dintr-o dată pot vedea lucrurile într-o lumină diferită. Pentru că le atrag atenția asupra formei. În coaching vorbim despre pattern-uri de gâdnire. Când privesc o echipă care lucrează, eu privesc forma în care mubncesc mai mult decât ceea ce fac ei, efectiv. Cum demarează? Cine este absent de la demaraj? Cum consturiesc, care e energia acelei reuniuni? Care e procesul reuniunii timp de o oră pe un anumit subiect? Dacă nu pun deloc energie la început și văd că timpul avansează, forțează decizii… apoi trece mai bine de o oră. Cum se aplică forma aceasta asupra proiectului lor? Știu deja că, dacă au de lucru un proiect și au deadline într-o lună de zile, le va lua stilul acesta de muncă aproximativ cu 25% mai mult timp. Știu că nu vor face nimic în prima jumătate, apoi se vor aglomera în a doua parte și vor lua decizii mai proaste, presați de timp. Procesul de reuniune este ca o microformă a ceea ce vor face ulterior. Observ lucrurie în forma lor. Forma lor determină conținutul. Dacă ai găuri în reuniune, întârziați, cei care întrerup, atunci treaba nu ține. Stilul acesta va influența tot ce fac ei. Apoi gândesc în analogie. Dacă ar fi fost un proiect de voiaj cum ar fi funcționat? Nu ascult conținutul ci forma muncii lor. Cred că asta e una din forțele mele în materie de creativitate. Și asta îmi dă o perspectivă corectă asupra tuturor echipelor din acea companie. Am avut un clinet care a cerut coaching să învețe să delege. I-am spus că nu doar că face totul în companie, în plus, acum are și responsabilitatea de a delega. Am încercat să îl fac să privească lucrurile în altă logică, să vadă un pic diferit. Sigur, a căutat un alt coach, nu i-a convenit ce i-am spus. Dar de obicei nu fac niciodată ceea ce îmi cer oamenii, nu le spun ce vor să audă, pentru că ceea ce fac deja sau vor să audă, ei fac deja! Ei vor să lucreze pe subiecte noi dar în același stil. Îna ceasta constă creativitatea meseriei mele, trebuie să trăiești în interiorul întrebărilor perpetue despre tine însuți și despre modul propriu de gândire și modul celorlalți de a gândi. Mulți cred că coachingul este ceva ce faci cu lații, dar de fapt faci tu ine însuți mai ales, în propria manieră de a reflecta. Și avem nevoie să fim stimulați mereu în coaching. Supervizarea face asta. E bine și să te anturezi de oameni provocatori. Soția mea, Gianina, a făcut și ea o formație de coaching. Și ne distrăm mult împreună, există o manieră comună de a destructura lucrurile. Coachingul nu se sprijină pe unelte, când cineva spune că “eu lucrez după modelul cutare, al inteligenței emoționale, etc., greșește… În mod normal nu există proceduri, căci dacă ar exista, acestea ar fi deja niște scheme de gândire. Elevii mei vin să învețe coaching după niște metode și să deprindă acele metode, li se pare că asta conferă siguranță.

I.A. Dar dacă vă prezentați unui client ce îi spuneți că faceți?

 ALAIN CARDON: Dacă dvs. ați fi clientul meu ce mi-ați cere? Depinde de ceea ce îmi cereți. Dacă ați apela la un coach pentru ce scop ar fi? Ceea ce fac este să îl ajut pe client să se centreze pe ceea ce vrea.

I.A. Poate că suntem în Europa prizonierii unui model intelectual care privilegiază regulile.

ALAIN CARDON: Cred că aceasta este, de fapt, problema României în ansamblul ei. Aici, ani de zile, după ce ieșeam din școală, aveam un post de muncă și era pe viață. Și azi, elevii mei vin să învețe ca să obțină o dimplomă. Când le spun că nu acesta este scopul, se supără. Le cer să fie atenți, dar ei ies din sala de curs și dau telefoane, vorbesc, etc. Ei sunt siguri că la final vor lua diploma. Că ies la finalul cursului coach cu acte în regulă. Dar în marea majoritate a timpului nu fac nimic. Aici, dacă cumperi diploma, ai un post, nu trebuie să dezvolți ceva, pentru că ai un post. E o schemă de gândire curentă. Dar marea majoritate a celor mai de succes antreprenori nu au diplome. Cei care vor să obțină o dimplomă în general preiau schemele de gândire ale profesorilor lor. Dar aceștia arareori sunt practicieni, ei nu au construit în viața lor o companie, nu știu cum să facă acest lucru. Sunt cunoștințe academice cele pe care le transmit ei.

I.A. Educația prea… teoretizantă dăunează creativității practice?

ALAIN CARDON: Da, depinde de mentalitate. Eu am făcut facultatea în SUA si aveam un profesor negru care preda istoria negrilor. I-am spus că nu mă interesează subiectul lui. M-a întrebat ce vreau să fac. I-am spus că studiez instituțiile totale: spitale, închisori, azile. A zis “ok, atunci nu trebuie să veniți la cursul meu, mergeți și faceți cercetarea iar la final veniți cu un raport al acesteia și îl prezentați în clasă”. Am obținut creditul pentru acest curs făcând ceva care nu avea nimic de-a face cu ce făcea el. Dar fusese un tip deschis la minte. Apoi am făcut ore despre terapie familială, pentru că în familia nesănătoasă există violență, incest, drog, abuz fizic. Când meregi în închisoare e la fel. Când intru într-o organizație știu deja ce se întâmplă, pentru că criteriile sunt cam aceleași. Dacă secretara patronului e prea sexy, știu că există posibilitatea fraudei, a furtului în acea companie. Dar totul este rezultatul studiilor mele în SUA, un sistem mult mai suplu. Acolo nu ți se spune “asta trebuie să înveți”. În doi ani, conținutul predat va fi perimat. Dacă profesorul mă însoțește în studiul meu, în curiozitatea mea, rezultatul va fi mai bun.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 × one =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>