shutterstock_310810655

De câte ori aud chestia asta mă gândesc la Anette Benning recitând mecanic în mașină niște fraze sforăitoare despre cum are ea succes și cât de capabilă și de frumoasă este, și cum totul o să fie roz când e vizibil de la o poștă că viața ei e praf… între glumă și ton serios, până unde funcționează gândirea pozitivă?

Acest concept s-a născut din cercetările a doi psihologi americani, Martin Seligman și Mihaly Csikszentmihalyi. Cei doi s-au gândit că psihologia se ocupă în exces cu tratamentul oamenilor, când, de fapt, ar trebui să se ocupe cu felul lor de a fi și de a gândi, astfel încât să nu ajungă la tratament. Și-au propus să studieze comportamentul și gândirea care duce la succes. Pentru că da, există o legătură cunoscută între felul cum gândești și succesul la care ajungi. Deci are sens să încerci să gândești pozitiv. Dar nu oricum, ci concret, adaptat situației, analitic și clar. Legătura aceasta ar fi magica profeție autoîmplinită. Pe scurt, dacă tu crezi că ești capabil să duci la capăt o treabă grea, nouă sau care presupune efort, comportamentul tău îți va urma această credință. Vei fi mai pozitiv, mai sociabil, mai proactiv în direcția rezolvării, oamenii te vor ajuta, pentru că ești mai agreabil decât dacă îl iei de la început pe nu în brațe și nu încerci nimic. Astfel, îți mărești șansele de a duce la capăt acel lucru. Este un cerc virtuos în care se învârt cei care gândesc pozitiv. Invers, dacă pornești de la gândul că nu ai experiență, că e greu, că alții ți-au luat-o înainte, că viața e o cutră și că totul e pe dos, e foarte probabil ăs nu reușești să te mobilizezi prea mult către scopul respectiv. Pentru că tu nici nu crezi că merită efortul să te apleci analitic asupra pașilor de făcut, să contemplezi ce ai de rezolvat și să ceri ajutorul. Atunci, logic, scad și șansele de a ajunge la acel scop. Câți dintre noi nu am cunoscut măcar o persoană negativistă? Genul pe care englezii îl numesc „nay sayer“, domnul sau doamna cu „nu“ în brațe, care vede prima dată obstacolele? Pentru că e adevărat, pentru persoanele pozitive, un obstacol e o provocare, nu o piedică ce răstoarnă căruța. Lor le place necunoscutul, nu îl abordează cu frică, nu se refugiază în rutină și primesc noutatea cu deschidere și bunăvoință. Într-o lume tot mai rapid în schimbare, o lume în care noul ne provoacă mereu, asta e posibil să fie cea mai bună atitudine. Și cea mai adaptativă. E bine să o adoptăm toți puțin câte puțin.

Între clișee și eficiență, gândirea pozitivă funcționează

Așadar a gândi pozitiv e bine. Dar a gândi pozitiv nu înseamnă să repeți niște propoziții pozitive ca pe niște mantre, în ideea că ele se insinuează în subconștient și că așa vor lucra pe ascuns acolo, și te vor face din salariat …miliardar. În câteva luni. Nu, nu merge așa, chiar dacă multe cărți sau sesiuni de training sugerează asta. Nu vă lăsați păcăliți. Îți poți face viața mai bună prin acțiunile proprii, cât se poate de conștiente. Prin fapte. Dacă acasă e haos, ia niște măsuri să se facă ordine. Dacă serviciul e fragil, nu visa cu ochii deschiși la o casă în Pipera ci caută activ altceva, sau instruiește-te pentru o altă specializare, de ce nu? Învățatul (așa, ca în școala generală) este una din cele mai sănătoase acțiuni pentru creier și moral. Ideea că faci ceva, că înveți sau citești cărți din alt domeniu, pentru a-ți găsi o alternativă, e liniștitoare. Așadar nu mantre, ci fapte.

O imagine de sine cât mai roză?

Da, e necesară. O sănătoasă stimă de sine, o încredere realistă că poți duce la capăt ce ți-ai propus. Că ea se bazează pe o copilărie bună, asta știm. Că un copil care a primit laude pentru efortul depus, va învăța că efortul este valoros, indiferent de rezultat. E bine chiar să exagereze puțin părinții cu laudele, chiar dacă nu mereu sunt acoperite de buline roșii sau de calificative excepționale. Pur și simplu în acest fel copilul simte că face ceva bun și satisfacția încercată va dori să o experimenteze iar și iar. Și are șanse mai mari să se întâmple acest lucru câtă vreme va repeta acel comportament bun care a dus la bulina roșie. Iată cercul virtuos.

Deci repetăm, deși deja știți lucrul acesta: nu vă criticați copiii cu duritate, nu-i jigniți niciodată, explicați-le ce greșesc atunci când greșesc. Etichetele negative pot face mult mai mult rău decât laudele nemeritate. El distrug un eu în formare, inhibă stima de sine și comportamentul proactiv. Copilul va crește cu ideea că nu e bun de nimic deci nu va face nimic să demonstreze că e bun de ceva. Uneori restaurarea stimei de sine înseamnă ani de terapie. Niciun părinte nu vrea așa ceva pentru progenitură. Cred. Sper…

Lovituri în stima de sine. Care-s alea?

O despărțire sau o respingere dură, șomajul, o dependență de care nu scapi, fie ea de ciocolată sau de alcool. Iată tot atâtea capcane în care stima de sine cade rapid și nu scapă prea ușor de acolo. Dependenții spun adesea că se diprețuiesc pe ei înșiși, că le este rușine. Un șomer nu se simte nici el prea pe val. Sunt situații în care viața ne provoacă abilitatea de a rămâne în picioare, de a nu cădea în depresie și de a gândi pozitiv. Nu e ușor, și cei care nu pot să fie veseli și agreabili nu ar trebui culpabilizați, ci susținuți și înțeleși. Gândirea pozitivă, dincolo de clișeu, e o tehnică ce se învață, se aplică des și se corectează din mers. Nu te naști cu ea și nu o înveți de la vreun training. Ideal e să înceapă a fi predată în copilărie, ca să avem timp să o exersăm ca pe un mușchi bine întins.

Partea plină a paharului?

Gândirea pozitivă înseamnă să vezi lucid ce opțiuni ai, ce capacități personale (uneori e util să îți amintești un moment când ai avut o victorie personală importantă, să te gândești ce abilități ai folosit atunci). Înseamnă să faci toate lucrurile care duc la alt rezultat decât cel care te nemulțumește și să ai curaj să mergi mai departe în ciuda adversităților de pe drum. Înseamnă să te respecți chiar dacă alții nu o fac. Să ceri ajutorul, să refuzi dacă nu ești de acord, să te opui. Nu în ultimul rând, înseamnă să deprinzi abilitatea de a vedea partea plină a paharului, de a resemnifica o întâmplare negativă, de a scoate ceva bun din ceva rău. De a păstra acea concluzie și de a depăși momentul, a nu mai rumina. Gândirea pozitivă înseamnă să rămâi deschis lumii, oamenilor, vieții, chiar dacă viața și oameni nu au fost prea darnici cu tine. Dar, în primul rând, înseamnă să fii proactiv. Să nu visezi cai verzi pe pereți, case design și iubiți ca la Hollywood ci să faci lucruri mici, zilnic, spre a atinge scopul dorit. Să muncești mai mult, să ieși în lume, să te faci simpatic.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

15 − ten =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>