Șeful antipatic te face anxios; copilul adolescent te provoacă (vrea un tatuaj grotesc?); soțul iar întârzie fără să sune și tu știi deja că e la meci și te calcă pe nervi indiferența lui, pentru că l-ai rugat să fie mai atent… și iar vă certați la cuțite și iar spui lucruri pe care le regreți.

Emoțiile… amorul, furia care te face să vezi roșu ori entuziasmul. Enumerarea poate continua. Tot ceea ce trăim este, potențial, generator de emoții puternice. Sau nu. Căci sunt destui cei care nu reacționează deloc exagerat atunci când li se întâmplă ceva. Cei pe care nu-i destabilizează niciun șef. Cei care nu urlă la copilul care îi provoacă a mia oară cu aceeași chestie care știe deja că enervantă pentru mama și tata… Dar sunt impasibilii aceștia mai buni decât emoționalii? Sunt ei mai fericiți? Răspunsul nu este simplu. Poate că cea ai bună este calea de mijloc. Să poți reacționa doar atât cât trebuie, ca să nu strici situația.

Ce e fericirea? E un stres, crede-mă.

Reversul ar fi să știm să cultivăm emoțiile pozitive, cele care, global, ne dau o stare de bine numită, să zicem, fericire. Ca să facem acest lucru iar ar trebui să înțelegem ce anume sunt acestea. Sonya Liubomirsky, cercetătoare în domeniul fericirii, ne face o sugestie: ea spune că este bine să ținem un jurnal al emoțiilor pozitive, la care, de obicei, nu suntem atât de atenți ca la cele negative în decursul unei zile, tocmai pentru a deveni conștienți și de lucrurile bune. Și astfel să maximizăm senzația globală de bine. Fericirea.

Emoțiile negative sunt puternice, uneori devastatoare. Imposibil să le controlăm, să nu ne lăsăm cotropiți de ele. Când cineva află că e înșelat, de exemplu. Sau când pică un examen important, sau când se ceartă la cuțite cu progenitura. Uneori efectele lor nefericite durează mai multe zile. Cine nu s-a simțit incapabil să rezolve probleme cotidiene din cauza unei discuții brutale? Pentru că „emoțiile negative pot afecta capacitatea de a rezolva probleme, de a gândi clar, de a răspunde atent și de a-i ajuta pe cei din jur. Stresul emoțional poate că s-a sfârșit, efectele sale încă durează“, scrie Matta Christi, autoarea cărții „The Stress Response“.

Atunci cum să nu-ți dorești să fii un fel de căpitan Data, cel din Star Trek? Cel fără emoții, cel impasibil, cel care ia mereu cele mai bune decizii, pentru că el nu este uman? Cum să nu-i invidiezi detașarea? Ideea e că nu se poate, Data e doar un personaj de film. Și nici nu are fi bine. Emoțiile noastre nu au evoluat degeaba. Ele ne spun, în fiecare minut, starea noastră în lume, ne dau informații despre ceea ce experimentăm, dacă e bine sau rău, dacă ne place sau nu, dacă merită repetat sau trebuie să fugim de acel lucru. Deci „emoțiile au un rol cognitiv crucial“, scria Antonio Damasio – în cartea „Eroarea lui Descartes“, Humanitas -, neurologul american care studiază felul cum se manifestă emoțiile noastre în corp. Pentru că emoțiile nu se produc doar în creier ci și în corp. De aceea, când le suprimăm, adesea ajungem să le somatizăm!

 

Discernământ și control, de preferință.

Emoțiile ne dau peste cap, dar emoțiile ne fac umani. Și inteligenți. Trebuie doar să le înțelegem pentru a nu ne lăsa copleșiți de ele. Să învățăm să le identificăm să le deosebim (supărare, iritare, frustrare, tristețe… nu sunt nume diferite pentru aceeași realitate, ci acoperă nuanțe diferite ale manifestărilor noastre emoționale). Ideal ar fi să ne învățăm copiii să își identifice singuri emoțiile. Cu cât și le înțeleg mai bine, cu atât vor fi mai capabili să le controleze. Să îi învățăm, de asemenea, să se relaxeze în situații stresante, când emoțiile negative îi dau peste cap (anxietatea, neliniștea că urmează teza sau alt examen, de exemplu). Emoțiile ne pot face praf, dar, dacă știm să le gestionăm, ne dau un atu. Calmul, depășirea anxietății, poate face diferența dintre un examen picat și unul luat (vă spune cineva care a picat examenul auto de două ori, numai și numai din cauza emoțiilor; când am luat Extraveral, am trecut examenul).

 

Negativele sunt mai puternice.

Da, suntem mai atenți la emoțiile noastre negative decât la cele pozitive. De fapt, tindem chiar să le ignorăm pe cele pozitive. Le simțim și gata, ni se pare că ni se cuvin. În vreme ce frustrările, iritările și agasările au parte de mai multă atenție și aducere aminte. Acesta este un efect posibil al evoluției strămoșilor noștri care, în savana unde trăiau, trebuia să fie mai atenți la posibilele pericole decât la faptul că în ziua respectivă temperatura a fost acceptabilă, ba chiar agreabilă. Și azi avem acest „bias“, și acordăm atenție nemulțumirilor. Ce-i drept, ele produc efecte fiziologice mai puternice decât un cântecel plăcut, de pildă. Uneori devastatoare, cum spuneam mai devreme. Psihologul american cognitivist Guy Winch, pe care îl citam cu privire la tehnicile de prim ajutor emoțional, spunea că, în medie, e nevoie cam de cinci emoții pozitive pentru a șterge efectul uneia negative, foarte puternice. De aceea ne vine atât de greu să ne iertăm jumătatea, după ce a călcat strâmb, și ne vine să o punem să facă tot soiul de fapte bune, să treacă tot soiul de probe de băiat bun (sau fată de cuminte). A ierta nu e simplu…

 

Emoțiile și cultura

Adevărul este că noi, oamenii, preferăm un mesaj emoținal unuia rece, fără elemente emoționale. Ne place un mesaj „inspirațional“, chiar dacă nu spune mare lucru. „Gândește pozitiv!“ și parcă, parcă ți s-a mai luminat ziua… Ne place poezia lirică, cântecele pline de „corazón“ și, în general, tot ceea ce transmite emoție. Poveștile. Poemele. Umorul. Muzica sentimentală. Sutem niște animale emotive și emoționale și, câtă vreme nu ne provoacă viața să luăm decizii prea complicate (de pildă să fie nevoie să reglăm niște mecanisme macro-financiare care să rezolve actuala criză), ne simțim bine în pielea noastră. Dar și la nivel de decizii macrofinanciare se insinuează emoțiile! Să nu ne facem iluzii cu privire la gândirea la rece a celor foarte inteligenți și puternici. Sunt și ei la fel de fragili în fața lăcomiei, sau trufiei de a fi la controlul acelor sume enorme de bani. E trist? Probabil. Nimeni nu e mai presus de umanitatea pe care ne-o imprimă emoțiile noastre. Dar vestea bună este că, devenind conștienți de felul cum ele ne animă, putem scăpa de sub influența lor.

Nemuritor și rece…

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *