split-decision

Dacă reflectăm puțin, ceea ce ar trebui să ne preocupe până la obsesie este felul cum ne putem îmbunătăți deciziile. Pentru că asta facem toți în viață, luăm decizii. Cu cine să ne căsătorim și să facem copii, în ce să investim banii, unde să mergem în concediu sau la ce liceu să ne dăm odraslele. Și nimeni, absolut nimeni nu se gândește că aceste decizii ar putea fi mai bune. În general ne hotărâm să facem asta sau asta, apoi ne adaptăm mintal deciziei.

Mariajul ar trebui să fie ceva mai puțin emoțional

De exemplu, îți place de X sau de Y, vă îndrăgostiți, te gândești că ai vrea să îți petreci restul zilelor cu X sau Y. Dar este asta decizia optimă? Te gândești, probabil, că iubirea e o premisă suficientă pentru ca mariajul să meargă. Te gândești prost. Bine, acesta e cazul clasic, ilustrarea cea mai la îndemână a ideii că deciziile pe fond emoțional sunt suboptime (ca să nu zic slabe). Și totuși… pe baza a ce să iei hotârârea asta mare de viață, dacă nu pe baza amorului? Ei bine, deși e neplăcut urechilor tale ce spun acum, pune amorul deoparte și judecă la rece, cu mintea. Pentru că orice decizie emoțională e mai puțin bună decât una rațională. Știiiiiu, sună oribil, cum să te măriți așa, matematic?!

Da, emoțiile sunt utile

Într-un experiment perfid, unor oameni li s-au oferit niște postere, apoi li s-a spus să ia acasă posterele care le-au plăcut. Altui grup li s-a cerut să justifice de ce au luat acasă acele postere (cu alte cuvinre, să își raționalizeze decizia). După un timp, cei din grupul al doilea s-au declarat mai puțin mulțumiți de alegere. Ei, cum ar fi să te duci acasă cu proaspăta nevastă (după ce eu te rog să faci un inventar al motivelor pentru care ai luat-o) și să revii la producător ca să schimbi produsul pentru că nu-ți mai plac specificațiile tehnice, după o oarece analiză?!

Ideea este că deciziile noastre sunt în marea lor majoritate emoționale, și asta nu prea este un lucru bun. Da, emoțiile sunt baza în cocteilul nostru de satisfacție (nu simți satisfacție dacă înmulțești 15 cu 3 și vezi că face 45). Dar ele nu ar trebui să fie totul. Sunt necesare, nu și suficiente.

Sleep on it

De aceea englezii spun să „sleep on it“ (vorbind despre o decizie pe care trebuie să o ia), ori ești sfătuit de diverși psihologi isteți să nu răbufnești, să trântești ușa și să pleci la mama. Emoțiile, doar ele, nu ar trebui să fie totul. E bine să lăsăm loc autocontrolului, această minunată funcție a cortexului nostru prefrontal, perla evoluției. Numără până la 20, lasă ceva timp să treacă, iar dacă vrei să te căsătorești cu tipa aia tânără, fabuloasă și fără job mai stai o mână. Întreabă-te cum te vei simți peste 10 luni de mariaj cu ea, sau în 10 ani. Dacă saltul acesta în timp dă cu virgulă, trăiește clipa și ia altă decizie.

Ți s-a întâmplat să iei decizii emoționale la muncă, în business? Care anume? Ai învățat ceva din acea experiență?

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five × 2 =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>