shutterstock_287302586

Ți-ai pus vreodată problema că gândești greșit? Așa, în general, în viață? Probabil că nu. Asta pentru că ai un creier convins de adevărul propriilor creații. Așa te-a făcut Mama Natură, plin de încredere în tine însuți. Și este mai adaptativ să fie așa. Dacă ai ajuns până aici înseamnă că da, e adaptativ. Atenție, spun „adaptativ“, nu spun „mai bine“. Cu alte cuvinte, Mama Natură ar fi dat rateu cu prea mulți de Hamlet și eternele sale dileme. “To be or not to be…. to die, to sleep, no more and by a sleep we say we end”… Ce-i asta?! Sigur atata meditatie nu va duce la vreun comportament cu scop de reproducere. Hamlet, precum și toți cei preocupați de logica profunda a lucrurilor, nu vor ajunge să aibă urmași.

Intelectualii nu-s cele mai competitive animale în cursa supraviețuirii și reproducerii (știți bancul acela cu studentul, șomerul și intelectualul? îl aflați voi).

Dar să vedeți când devin utili:

Cel mai adesea gândim greșit

„Se spune că omul e un animal rațional. Toată viața am căutat dovezi pentru această afirmație“, spunea, cu umor sec, Bertrand Russell. Omul e o trestie gânditoare, nu o ființă rațională, mai spunea cineva. Zau, nu mai știu cine. E de mirare cum am ajuns totuși până aici. E o umbră de adevăr în proverbul „la barza chioară îi face Dumnezeu cuib.“ Dacă ai puțin noroc, poate nu te lovești de consecințele hotărârilor tale proaste.

 

Ce sunt biasurile de gândire?

Nu cred că există o traducere bună pentru acest cuvânt englezesc, cel mult „părtinire“, sau „înclinație“. Gândirea noastră este plină de astfel de „înclinații“ nejustificate, iraționale. De exemplu avem, majoritatea dintre noi, un bias optimist (adică supraestimăm probabilitatea ca un eveniment fericit să se întâmple – peste 50% din căsnicii, la nivel mondial, sfârșesc în divorț; cu toate astea, oamenii continuă să se căsătorească – Mama Natura a făcut ca cei sănătoși la cap să aibă acest bias optimist. Pentru că, dacă nu-l aveam, nu ne-am fi mobilizat cu elan să urmărim un nou partener sexual, sau o nouă sursă de hrană sau o experiență mai trăznită, încredințați, irațional, că vom avea succes). Făcând referire la tendința noastră generalizată (și deloc justificată) de a vedea viața în rozaliu bombon, Daniel Gilbert, psihologul de la Harvard care se preocupă de fericire, spunea că, în viziunea lui, cei care apreciază cel mai corect realitatea sunt ….deprimații cronic.

 

Chestiile astea te costă! mai ales în afaceri…

Biasul optimist e destul de drăguț față de restul. Pentru că avem destule. Și gândim cel mai adesea cu ele, ignorându-le, ori complet inconștienți de existența lor. Ca și cum am construi o casă cu niște bârne strâmbe, cuie boante și îmbinări aiurea. Dar suntem încântați de construcție, pentru că și privirea ni se adaptează singură ca să admire rezultatul. Ne admirăm raționamentele, deși nu avem de ce. Deloc.

Greșelile acestea în gândire sunt omniprezente, de la decizia în viața personală (exemplul deja citat al căsniciei e doar unul din ele; dar mai e, de pilda,  și efectul de culme-final: faptul că apreciem o experiență în funcție de momentul de maximă intensitate al acesteia și de felul cum se termină, chestie care o distorsionează global), până la cele din afaceri, unde aceste “împiedicări” costă bani, timp și efort. A deveni conștienți de ele este primul pas în a lua decizii ceva mai raționale. Asta nu înseamnă că vă îndemn să nu vă căsătoriți, păcatele mele, ci să fiți atenți și la altceva decât rochia nașei sau dimensiunea …mașinii ginerelui.

Desigur, ca să le vedeți, să zicem că mă puteți contacta pe mine…

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

six + 16 =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>