shutterstock_295553882

„Succesul vine din calitatea deciziilor pe care le luăm, și din cantitatea de noroc de care avem parte. Dar nu putem controla norocul. Însă putem controla calitatea deciziilor noastre.“

Asta scriu Reid Hastie și Robyn Dawes. Cei doi sunt cercetători în domeniul atât de cool al deciziei (în situații de incertitudine) și au afirmat chestia asta răvășitoare în cartea „Rational Choice in an Uncertain World“ (nu v-o recomand, e foarte aridă, dar mie îmi plac abstracțiile).

 

Măcar evită gropile….

Cu alte cuvinte, succesul – personal sau profesional, familia sau averea – ți-l croiești, în bună măsură, singur, dacă iei decizii bune, sau măcar le eviți pe cele slabe. Evident, contează contextul. De fapt, contează enorm. Dar ai și tu ceva spațiu de manevră de obicei. Ce vreau să zic: e foarte important să trăiești într-un context de pace, libertate și de control al vieții proprii (senzația de control asupra a ceea ce ni se întâmplă este una din condițiile de bază ale sănătății psihice). Dacă te naști la New York, șansele de realizare personală sunt mai mari decât dacă te naști la Kabul. Dar să te naști la New York înseamnă să ai noroc, adică acea variabilă pe care, totuși, nu o controlezi.

Poate că veți întreba de ce scriu atâta despre decizii. Pentru că mie mi se pare el cel mai important lucru care trebuie aprofundat ca să răzbești în viață! Mă fascinează felul cum oamenii decid. Cel mai adesea prostește.

Dacă nu ai probleme psihice care să îți afecteze cogniția și raționamentul, cu alte cuvinte dacă ești normal la cap, atenția acordată decizilor proprii și optimizării acestora e cea mai bună educație ca să trăiești bine. Alegi bine, trăiești bine. Sau faci afaceri bănoase. Sau să te măriți bine și să crești copii echilibrați. Sau divorțezi când trebuie și rămâi sănătos la cap. Toate astea sunt decizii!!

A lua deciziile corecte nu e o abilitate înnăscută, se învață și se perfecționează. Și da, e o adevărată știință.

Dacă decizi să iei un credit scump, treaba ta. Dacă iei hotărârea să te căsătorești cu Gigel sau Maricica (iar Gigel sau Maricica îți dau toate semnalele că nu sunt buni pentru așa ceva, dar tu îl iubești pe Gigel sau pe Maricica – semn clar de hotârâre emoțională), treaba ta. Iei decizii slabe. Sau, cu un termen ceva mai elegant, suboptime. Erori de calcul, gândire afectivă, erori de gândire datorate felului cum este prezentată problema… Iată tot atâtea capcane (sunt mult mai multe) în care e bine să nu cazi când vrei să faci ceva important.

Sunteți de acord cu mine?

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five × 2 =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>