Cum vă spuneam într-o postare anterioară, creierul nostru nu stă prea bine la capitolul gândire corectă. Știiiiiu, nu vă convine. „Cum? Eu să nu gândesc corect? Dar eu sunt un reper de logică!“

Nu, nu ești. Și nici eu nu sunt. Biasurile noastre cognitive controlează felul cum decidem în majoritatea situațiilor. Eduard de Bono, psihologul care ne tot povestește de câteva decenii cum e cu gândirea creativă, spunea că „toată gândirea e afectivă“. Nimic mai adevărat (deși dezesperant…). În bestseller-ul „Lebăda neagră“, Nassim Taleb spunea să el că oamenii gândesc mai ales cu emoțiile și mai spunea că până și în judecățile matematice se strecoară wishful thinking!

 

În dragoste e cel mai evident biasul de confirmare

Despre cum căutăm de fapt confirmare: să zicem că am o relația afectivă cam așa și așa. Eu și cu X nu ne prea înțelegem. Decid că este mai bine să ne despărțim. Apoi decid să îi mai dau o șansă. Nu știu cum sunteți voi dar eu, când mă decid să-i mai dau o șansă, uit chestiile nasoale care s-au întâmplat între noi și mi le amintesc doar pe cele bune. Asta ca să am argumente să-i mai dau o șansă. Nu-i corect?

Pun pariu că faceți la fel.

Asta pentru că tot timpul luăm decizii afective și căutăm ulterior confirmarea lor. Selectăm din realitate numai acele informații care ne aduc apă la moară, ne confirmă că ceea ce am decis e bine. Și uite așa, ne împăcăm de vreo 10 ori cu același X care ne face să suferim. În psihologia cognitivă se numește „confirmation bias“ și ne afectează pe toți, fără excepție. Care sunt consecințele? Exact cele de mai sus: pierdem timp și energie într-o situație disfuncținală, de exemplu, pentru că la momentul când am luat acea hotărâre am ales numai ceea ce ne convenea.

 

Lista de pros &cons

Remediul? O listă de argumente pro și de argumente contra, cinstit și complet enumerate. „Disconfirming evidence“, cum ar zice detectivul Mac Taylor din CSI New York. Atenta lor analiză. Încă ceva: este demonstrat că în echipele unde se permite contrazicerea opiniei unice, negarea evidențelor de sub nas, acolo unde e permis rolul de avocat al diavolului și de Gică Contra (dar nu la infinit, adică nu până la paralizia decizională), calitatea finală a deciziei e mult mai bună. Asta pentru că sunt acoperite toate informațiile puse în creuzetul deciziei. În final nu iese la suprafață o decizie părtinitoare, săracă și fudulă (a șefului, de obicei) ci una complexă, nuanțată, mai rațională.

Așadar, fugiți de ceea ce vă confirmă intuițiile, mai ales când luați decizii cu substrat emoțional – în cuplu, cu copiii, etc.; dar și în afaceri se strecoară biasul de confirmare, pentru că te poți atașa de geniul personal și nu mai vezi realitatea care te contrazice. Aveți exemple personale care să ilustreze ce am scris mai sus? Sau cazuri ale prietenilor?

Vă invit să mi le povestiți la comentarii.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *